The Green Stripe: descoperirea fovismului m-a făcut să merg în Copenhaga special pentru Matisse

„The Green Stripe” este una din cele zece opere de artă considerate „Highlights” în Statens Museum for Kunst (SMK) din Copenahaga. Titrată drept una dintre cele mai faimoase picturi ale lui Henri Matisse, puteți auzi vorbindu-se despre ea și sub denumirile „La Raie Verte” sau „Portrait of Madame Matisse”. Mi-am dorit să văd celebra linie verde de când, în urma unei vizite la muzeul Zambaccian, am văzut pentru prima oară o operă semnată Matisse. Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că Matisse și Theodor Pallady au creat opere de artă în același atelier din Paris și au și inițiat mișcarea fovismului, alături de Gaguin și alți pictori de seamă ai secolului. Ambii aveau procupări comune pentru construcție și formă.

Odată ajunsă acasă, am explorat mai mult lumea celui care a inițiat mișcarea fovismului în artă și așa am ajuns la această pictură de la care nu mi-am putut lua gândul. Și nu mi-am luat gândul până când, într-o zi cu promoții la bilete de avion, am hotărât ca într-unul din weekend-urile următoare pe care sigur le-aș fi petrecut într-un muzeu din București, să zbor în Copenhaga pentru a petrece câteva ore în companiei doamnei Matisse.

Fovismul este recunoscut ca fiind primul curent artistic revoluționar din secolul al XX-lea, care “a schimbat fundamental înțelegerea relației dintre artă și realitate și a eliberat total temperamentul și instinctul artistic”. Curentul a avut ca puncte de pornire impresionismul și neoimpresionismul.De la impresioniști, pictorii foviști au preluat descompunerile cromatice și folosirea culorilor pure și a raporturilor de complementaritate, iar de la neoimpresioniști au preluat divizarea științifică a tușelor și folosirea patei de culoare pentru a mări capacitatea tușei de a modela forma.
Fovismul nu a fost o mișcare structurată, nu a urmărit o metodologie sau un program ori o definiție exactă, ci el se apare din întâlnirea unor pictori cu  temperamente artistice foarte diferite, dar frământați  de aceleași probleme ale creației.

Subiectele sunt figurative, culoarea are un rolul principal în structurarea viziunii și construcția formei, simplificarea extremă a elementelor și a formelor, obiectele  și contururile sunt realizate cu tușe groase și largi. De asemenea, subiectele sunt grosiere și umplute cu culoare plată, iar accentuarea se îndreaptă către efectul de decorativism și bidimensionalitate. Toate aceste caracteristici sunt demonstrate cu măiestrie în „The Green Stripe”. o lucrare-manifest.

Pictura este numită după banda verde care împarte fața în jumătate, prin care Matisse a căutat să producă un sentiment de lumină, umbră și volum fără a utiliza umbrirea tradițională. Colorismul lui Matisse era șocant la acea vreme. Când pictura a fost expusă la Paris, în 1906, astfel de lucrări au fost etichetate în derizoriu drept creații ale lui Les Fauves (fiarele sălbatice), împreună cu lucrări similare ale lui André Derain și Maurice de Vlaminck .Dunga verde din centrul feței Amélie Matisse funcționează ca o linie artificială de umbră și împarte fața în stilul portretistic convențional, cu o latură deschisă și una întunecată. Matisse împarte fața cromatic, cu o latură rece și caldă. Lumina naturală este tradusă direct în culori, iar tușele de pensulă foarte vizibile adaugă sentimentului de dramă artistică.

Pictura a fost probabil pictată în toamna anului 1905, când Matisse se întorsese la Paris după ce a petrecut o vară în satul de pescari Collioure. Aici, el și André Derain s-au angajat în experimente artistice din ce în ce mai sălbatice, menite să elibereze culoarea din funcția sa descriptivă, permițându-i să acționeze ca o forță în sine. Cu utilizarea neortodoxă a culorii, pictura este construită pe acele experimente. Atât admiratorii, cât și criticii lui Matisse au caracterizat The Green Stripe ca fiind o imagine tulburătoare, ba chiar un prieten al proprietarilor picturii a numit-o „o caricatură dementă a unui portret”.

Dacă ajungeți în Copenhaga, merită să investiți câteva ore ca să explorați expozițiile pe care le găzduiești muzeul SMK. Pe lângă timpul petrecut alături de doamna Matisse, m-am bucurat să văd noi lucrări semnate de Munch, Picasso și alte nume valoroase. Lucrările expuse în muzeu fac parte din expozițiile „Danish and Nordic Art 1750-1900”, „French Art 1900-1930”, „European Art 1300-1800” și „Danish and International Art after 1900”. În încheierea articolui, vă las preferatele mele.

 

… și, bineînțeles, „recolta” de căței cu care m-am întors din Copenhaga. 🙂